Am auzit de atâtea ori “ne naștem egali”, dar parcă nu am interiorizat cu adevărat propoziția aceasta. Și totuși, din punct de vedere al alăptării, chiar ne naștem egali. Toți copiii au șansa de a avea un start corect pentru o viață sănătoasă prin alăptare.

Conform unui studiu realizat de Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului “Alfred Rusescu”, România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană, când vine vorba de rata alăptării exclusive la sân a copiilor sub 6 luni. Același material indică o scădere față de 2004 a duratei alăptării, aceasta ajungând la doar 2,43 luni.

La nivel mondial, 40% dintre copiii cu vârsta mai mică de 6 luni sunt alăptați exclusiv și doar 45% dintre aceștia mai sunt alăptați până la vârsta de 2 ani, vârstă minimă pe care Organizația Mondială a Sănătății o recomandă pentru alăptarea copiilor.

Alăptarea salvează vieți! Nu este doar un slogan menit să vă impresioneze sau să vă șocheze, ci este purul adevăr. Gândiți-vă doar la locuitorii țărilor cele mai sărace din lume, unde condițiile de igienă sunt minime sau inexistente, unde apa – acolo unde este disponibilă – este contaminată cu microorganisme fatale pentru viața umană. Pentru nou-născuții din aceste regiuni/țări, hrănirea cu formulă prezintă un risc foarte mare de îmbolnăvire și chiar de moarte. Mai mult, deoarece familiile nu își permit să achiziționeze lapte praf în cantitățile necesare, ele prepară un biberon de formulă care conține prea multă apă în raport cu laptele praf. Astfel, rezultă o masă prea diluată pentru necesarul caloric al copilului, iar aceștia ajung malnutriți. Șansa la o viață cât mai sănătoasă a nou-născuților acestor țări stă în laptele matern, pe care ideal ar fi să îl primească direct de la sânul mamei lor.

Creșterea procentajului alăptării la un nivel optim ar putea preveni, anual, peste 823.000 de decese în rândul copiilor și încă 20.000 în rândul mamelor. Laptele matern este alimentul ideal, “standardul de aur”, pentru hrănirea copiilor. Pentru bebelușii cu vârsta sub 6 luni, în situația în care alăptarea este eficientă, acesta asigură în totalitate aportul nutritiv necesar unei creșteri armonioase.

Alăptarea nu poluează și este gratuită! Deci, dacă alăptați, protejați mediul înconjurător și economisiți bani.

Puteți susține cauza alăptării, informându-vă cu privire la beneficiile ei și ajutând mamele să aibă încredere în corpul lor și în copilul lor. Oferiți-le un pahar cu apă, spuneți-le o vorbă de încurajare sau îndrumați-le să ceară ajutor specializat de la un consultant acreditat în lactație IBCLC.

Cu toții jucăm un rol important în creșterea, dezvoltarea, supraviețuirea și prosperitatea copiilor acestei lumi! Haideți să ne implicăm! Ne implicăm informându-ne corect, sprijinind alăptarea și alegerile alimentare, susținând organizațiile și asociațiile active în domeniu, ajutând și încurajând mamele, asumându-ne un rol activ în comunitate. 

Dacă bebe a sosit deja, probabil vei citi pe sărite, pentru că nu ai timp suficient, și probabil deja întâmpini ceva dificultăți, dar dacă ești aici, vei afla soluții.

Specia noastră există pe Pamânt de mii și mii de ani, iar ea a supraviețuit în parte datorită nașterii naturale și alăptatului. Laptele praf, cezariana, secția de terapie intensivă au apărut doar de câteva zeci de ani, o perioadă nesemnificativă comparativ cu durata existenței speciei.

Informația noastră genetică ne clădește încă perfecte pentru a naște natural și a alăpta. 98 % dintre femei pot alăpta, cele 2 % care nu o pot face suferă de diverse boli grave, iau tratamente agresive ce nu sunt compatibile cu alăptarea, au suferit intervenții chirurgicale la sân care le îngreunează producerea laptelui sau au țesut mamar insuficient, ceea ce nu le permite să producă tot laptele necesar sugarului lor.

În aceste condiții, în România în anul 2011, doar 12,4% dintre mame alăptează exclusiv până la vârsta de 6 luni a sugarului, conform unui studiu realizat de Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului.

De unde această diferență uriașă? De ce 98% ar putea, dar doar 12,4% reușesc? Una dintre cauzele majore este  lipsa sprijinului familiei. Până acum câteva secole, mamele trăiau în familia extinsă, alături de părinți, bunici, mătuși, surori, verișoare. Fetele și femeile vedeau cum cresc bebelușii, cum sunt alăptați, îi țineau în brațe, iar când le venea rândul să aibă proprii copii, erau ajutate, încurajate, susținute de celelalte femei cu experiență din casă. Acest trai în comun s-a destrămat, a venit industrializarea și mamele au fost nevoite să se întoarcă la serviciu la vârsta de 3 luni a bebelușului. Laptele praf a început să fie intens promovat, în perioada în care femeile își căutau libertatea, independența, nu își mai doreau să fie casnice. A urmat o perioadă în care consumul de lapte praf a luat amploare, era de mulți considerat superior laptelui matern, în maternități nou-născuții erau ținuți pe secția de neonatologie, unde erau hrăniți cu lapte praf, mamele înțărcau repede pentru a reîncepe munca. Încetul cu încetul, mamele au început să aibă mai multă încredere în laptele praf decât în propriul corp, tot mai multe mame renunțau ușor la alăptat, iar cele ce le urmau, auzeau povești despre dureri de sâni, lapte matern prost sau insuficient, multe treziri nocturne, adică bătăi de cap, comparativ cu copiii hrăniți cu lapte praf, care erau “grași și frumoși”, dormeau profund și dădeau libertate mamei. Abia după mulți ani, când copiii hrăniți cu lapte praf au ajuns adulți și s-a observat că aveau probleme de sănătate, cum ar fi obezitate, diabet zaharat, probleme cardiace, osteoporoză și altele, abia atunci cercetătorii și-au reîntors privirea spre laptele matern și au legat aceste probleme de sănătate de lipsa alăptării.

În ultimii ani se fac eforturi la nivel mondial pentru creșterea ratei alăptării, se încearcă limitarea consumului de lapte praf doar la situațiile absolut necesare, se descoperă alte și alte beneficii ale laptelui matern și se recunoaște superioritatea absolută a acestuia.

Totuși, cadrele medicale nu mai știu să ajute mamele să alăpteze, nu au timp să stea lângă un nou-născut care suge pentru prima oară la sânul mamei, nu mai sunt convinse că se poate alăptare exclusivă, adică fără niciun fel de supliment de lapte praf sau ceai sau glucoză. În plus, în multe maternități mama este separată de copil ore chiar zile, iar rata cezarienelor a crescut amețitor.

Laptele praf este peste tot, în supermarket, la farmacii, în biberoane oferite bebelușilor de pretutindeni, este o industrie extrem de profitabilă, care va folosi mulți bani în promovare, și nu se va teme să folosească tot felul de tertipuri pentru a convinge mamele să ofere bebelușilor lapte praf.

Așadar, ce este de făcut?

1. Informează-te.

Ideal încă din timpul sarcinii este bine să te informezi despre ce ai de făcut. Ai grijă ce sursă alegi, din păcate există multe mituri prin cărți și pe internet.

Alege sfaturile unui consultant în lactație. Participă la grupuri de sprijin în alăptare, unde vei găsi sfaturi prețioase și vei vedea mame cu copii la sân.

2. E important ca bebelușul să fie separat de tine cât mai puțin după naștere, de aceea este de preferat să alegi o maternitate care are rooming-in, adică unde mama stă împreună cu nou-născutul în cameră și alăptarea poate să se desfășoare la cerere. Există încă maternități unde mama stă în salon, iar bebelușul în secția de nou-născuți, iar accesul mamei acolo se face de 7 ori în 24 de ore, din 3 în 3 ore cu o pauză mai lungă noaptea, timpul acolo este limitat la aproximativ 20 de minute, iar de multe ori bebelușul doarme profund pentru că a fost deja hrănit cu lapte praf. Există maternități unde bebelușul poate sta împreună cu mama, dar unde se încurajează separarea peste noapte, astfel încât mama să se poată odihni. Vă spun sigur, somnul în spital nu este cel mai odihnitor, iar nestimularea sânului peste noapte prin supt poate îngreuna producția de lapte, lucru cu care vă veți lupta mai multe nopți acasă.
3. Dacă ești sănătoasă, încearcă să naști natural. Te vei reface mai repede, vei trăi acest moment la intensitate maximă, nimic nu egalează bucuria de a-ți lua bebelușul proaspăt născut în brațe gol, cald, neatins. Alege medicul ginecolog care te susține și care va interveni doar dacă este necesar, nu pentru că e mai simplu. O naștere prin cezariană programată sau o naștere declanșată înainte de termen pot îngreuna alăptarea. 

Indiferent de modul prin care ai născut, încearcă să ajungi cât mai repede lângă bebelușul tău și, la primele semne de foame, pune-l la sân. Nu aștepta să plângă, deja e nervos și foarte flămaâd atunci. Dacă îl vezi că în somn mișcă gurița, caută să sugă, întoarce capul sau duce mâinile la gură, deja îi este foame, și e cel mai bun moment să îl iei și să îl pui la sân.

4. Așează-te confortabil, cu spatele sprijinit, și ia-ți perne pe lângă tine pe care să te sprijini. Ia bebelușul în brațe așa cum simți nevoia și pune-l la sân. Este important să deschidă bine gurița și să prindă cât mai mult din sân. Va suge la început des și cu mișcări scurte, apoi din când în când va deschide mai amplu gura și va înghiți lapte.  

Nu există un anumit timp pe care să-l petreacă la sân. Dacă continuă să sugă, cel mai probabil înghite lapte. Îl poți ajuta făcând compresii ale sânului, adică strângând de sân ca să îi aduci câteva picături în plus. Dacă bebelușul simte că vine lapte, va continua să sugă. Dacă nu îi vine lapte din sân, ori va adormi, pentru că instinctul de supraviețuire funcționează perfect, și preferă să își conserve energia, nu să o consume “muncind” să sugă, fără să primească lapte, ori va începe să plângă. Dacă esti începătoare, vei trage poate greșit concluziile că nu ai lapte, sau că nu e bun, sau că este necesar laptele praf.

Dacă bebelușul tău de 1-2 zile suge mai multe minute (nu există un număr anume) de la un sân, îl auzi cum înghite sau vezi acele mișcări mai ample ale bărbiei, apoi adoarme liniștit și relaxat, sau dacă face asta după ce a supt și din al doilea sân mai multe minute, doarme profund cel puțin 20 minute, și se trezește apoi și reîncepe să sugă, și face asta de minimum 8 ori în 24 de ore, cel mai probabil vă descurcați foarte bine. E posibil să aibă mult mai multe mese, stomăcelul lui are dimensiunea unei cireșe la naștere, trebuie umplut frecvent.

Dacă bebelușul adoarme după doar 2-3 minute petrecute la sân, timp în care cel mai probabil nici nu l-ai auzit să înghită, sau din contră, petrece foarte mult timp la sân, chiar ore, fără să aibă pauze de somn liniștit, ci doar ațipește la sân câteva minute, sau dacă după ce a supt puțin, doarme mai multă de 4 ore legat, este foarte probabil să fie ceva în neregulă. Fie suge și nu îi vine lapte, motiv pentru care alege să doarmă să își păstreze energia, fie îi vine în cantitate prea mică, și astfel simte nevoia să sugă încontinuu mult timp, neapucând să se odihnească suficient. Este momentul să te sfătuiești cu un consultant în lactație sau să rogi o asistentă în spital să verifice suptul.

Mai poți încerca ceva: să schimbi poziția de alăptat. Asigură-te că stai confortabil, ia copilul în brațe  în poziția “leagăn inversat”: copilul va fi susținut pe antebrațul tău de cealaltă parte decât sânul pe care i-l oferi, cu capul susținut în palma ta. Cu mâna de aceeași parte cu sânul, apucă sânul în forma literei “U”, cu degetul mare de o parte a sânului, și celelalte patru degete de cealaltă parte, strângând ușor cam la 2-3 cm distanță de baza mamelonului. Apropie-l pe bebe de sân și atinge sânul cu bărbia lui, iar mamelonul se va poziționa sub năsucul lui bebe. În momentul când simte asta, bebelușul va deschide larg gura și va prinde tot mamelonul și cât mai mult în jur, va rămâne cu bărbia în sân și cu  năsucul liber. Astfel, mamelonul ajunge în cerul gurii unde declanșează reflexul de supt, și sugarul începe să miște gurița, iar încet-încet, se va declanșa reflexul de ejecție a laptelui, adică mecanismul prin care laptele e eliberat din sân. E de ajutor ca în aceste momente să fii calmă, liniștită, încrezătoare, să încerci să respiri adânc și să lași umerii jos. Dacă ceva sau cineva în jur te stresează, îți va fi mai dificil.

Când bebelușul mișcă din guriță, comprimă sânul ca și când ai mulge lapte. Vei vedea că făcând asta, bebe înghite mai des.

Bebelușul va lăsa singur sânul când simte că nu mai vine lapte, sau când fluxul este prea mic. Este momentul bun să îi oferi al doilea sân. Reia aceleași manevre pe partea opusă.

Curând, bebelușul va fi băut mai mult lapte, se va relaxa și va adormi liniștit la tine în brațe, iar adormind profund, va da drumul sânului. Poți încerca să îl muți în pătuț aproape de tine, unde să urmărești apariția semnelor de foame pentru următorul supt. Totuși, să știi că bebe va dormi cel mai bine la tine în brațe sau pe pieptul tău. Dă-ți voie să te bucuri de această plăcere, să îl simți cald și fericit lipit de tine, faceți o pereche perfectă!

Dacă în timpul suptului simți un oarecare disconfort la sân, dar acesta e suportabil și scade în intensitate pe parcursul suptului, probabil că nu e nicio problemă. Dacă totuși durerea de la sân e una intensă, dacă apar răni ce nu trec de la sine, ar fi mai bine să ceri sfatul unui consultant în lactație, care va verifica sânul, gurița copilului, atașarea și suptul și va găsi soluții pentru problema voastră.  

5. Alăptează-l la cerere, oricât de des. Dacă totuși distanța dintre mese depășește în primele două săptămâni 4 ore și nu ești sigură că suge eficient, că transferă lapte, trezește-l și pune-l la sân mai repede de 4 ore, asigură-te că are minimum 8 mese în 24 de ore. O masă este repriza de supt de mai multe minute, prin care bebelușul își satisface foamea, la care îl auzi și vezi cum înghite regulat, după care e liniștit și fericit, și care îi asigură în timp o creștere bună în greutate.
6. Până să ajungi să îl cântărești, mai sunt câteva indicii care te ajută să afli dacă mănâncă suficient sau nu:

– inițial, la primele supturi, simți că trage din sân, recunoști înghițiturile, are peste 8 supturi pe zi și este liniștit între ele

– după ce “vine laptele”, înghițiturile se vor îndesi, vor fi regulate, una după alta, cu scurte pauze din când în când

– la 5 zile de la naștere, bebelușul va avea minimum 3 scaune galbene,  și 5-6 scutece ude grele 

– la 10-14 zile de la naștere, își va fi recuperat greutatea de la naștere

– va crește în greutate conform graficului de creștere adaptat pentru vârstă, sex

8. E posibil să nu meargă strună din prima, e posibil să fiți separați mai mult timp, e posibil să doară, e posibil să fie crunt de obositor și gândurile că nu se hrănește suficient să te macine zi și noapte. Dar rămâi încrezătoare! Ești perfect construită să îți alăptezi puiul, iar fetița sau băiețelul tău știe perfect ce are de făcut. Trebuie doar să fiți lăsați să exersați. Împreună! Iar pentru rezolvări line și rapide, cere ajutorul unui consultant în lactație.        

Suptul suzetei, al protecției de silicon sau al tetinei nu presupune deschiderea largă a gurii, limba rămâne în spatele gingiei inferioare, suptul este mai viguros. Deoarece fluxul laptelui din tetină este mai mare, bebeluşul poate fi nevoit să oprească curgerea laptelui cu limba sau strângând tetina cu buzele, pentru a nu se îneca.

Alte dezavantaje ale folosirii tetinei şi suzetei sunt: deformarea palatului dur, a dinţilor şi a feţei – deoarece acestea trebuie să se adapteze la forma suzetei sau tetinei – şi creşterea riscului morţii subite.

Copilul pus la sân după ce s-a învăţat cu tetină va întâmpină numeroase dificultăţi în extragerea laptelui:

• nu deschide larg gura şi prinde doar vârful mamelonului
• nu reuşeşte să menţină mamelonului în gură
• blochează cu limba fluxul de lapte
• laptele nu este extras eficient din cauza ataşării incorecte
• stimularea mamelonului cu rol în producerea laptelui matern este insuficientă
• copilul este agitat, nu reușește să extragă suficient lapte
• prinderea incorectă produce ragade la nivelul sânului.

Cu timpul, aceste probleme pot duce la apariția de ragade, făcând suptul dureros pentru mamă, și apoi la scăderea cantității de lapte matern, deoarece acesta nu este extras complet, sânul nu este golit și producția se diminuează treptat.

Pentru a evita aceste probleme, este de preferat ca în primele zile de viaţă să se evite folosirea tetinelor, a mameloanelor de silicon şi a suzetelor, mai ales hrănirea cu biberonul în maternitate. Dacă este cu adevărat necesar ca sugarul să fie hrănit altfel decât la sân, se preferă alimentarea cu linguriţa sau seringa, sau, când cantitatea de lapte de la o masă este mai mare, administrarea cu cana. Un dispozitiv util în anumite situații este un “lactation-aid”, un biberon fără tetină în care se plasează un tub de gavaj, celălalt capăt introducându-se în gura copilului în timp ce acesta suge la sânul mamei (dacă suptul la sân nu este suficient).

Dacă totuși se folosesc biberoane, dintre tetine sunt preferate cele de silicon, care sunt mai ferme. Baza trebuie să fie largă, tija lungă şi orificiul să permită doar un flux lent.